Pluto (Noi tot te iubim! Nu esti o "pitică" decât pentru NASA!)
Au fost 10 milioane km chiar acum.
Destul de gol pe aici...
Aici vine prima noastră planetă...
După cum se dovedește, lucrurile sunt destul de îndepărtate.
Vom ajunge pe o nouă planetă în curând. Stai liniștit.
Cea mai mare parte a spațiului este doar spațiu.
La jumătatea drumului spre casă.
Destinația: Marte!
Ar fi nevoie de aproximativ șapte luni pentru a călători pe această distanță într-o navă spațială. Ar fi bine să fie niște divertisment bun în timpul zborului.În cazul în care te întrebi, vei avea nevoie de aproximativ 2.000 de filme pentru a ocupa atât de multe ore de veghe.
Stai jos și relaxează-te. Jupiter este de peste 3 ori mai departe decât am călătorit până acum.
Când o să fim acolo?
Serios. Când o să fim acolo?
Aici cel puțin putem vedea câțiva asteroizi pentru a ne trezi. Păcat că sunt prea mici pentru a apărea pe această hartă.
Spionez, cu ochiul meu... ceva negru.
Dacă erai într-o călătorie pe șosea, conducând cu 120 km/h, ar fi trebuit să îți ia peste 500 de ani pentru a ajunge până aici de pe Pământ.
Toate aceste distanțe sunt doar medii, gândește-te.Distanța dintre planete depinde de locul în care cele două planete se află pe orbitele lor în jurul Soarelui.Deci, dacă intenționezi să faci o excursie spre Jupiter, ai putea dori să utilizezi o altă hartă.
Dacă ai planificat corect, poți să te muți relativ rapid între planete.Navelor spațiale "New Horizons", care au fost lansate în 2006, le-a luat doar 13 luni pentru a ajunge la Jupiter.Nu îți face griji. Va dura mult mai puțin de 13 luni pentru a ajunge acum noi acolo.
Destul de aproape de Jupiter acum.
Scuze. A fost o minciună înainte. Acum suntem destul de aproape.
O mulțime de timp să reflectezi aici...
Deschide șampania! Tocmai ai trecut de 1 milliard de km!
Cred că de aceea majoritatea hărților sistemului solar nu sunt desenate la scară. Nu este greu să desenezi planetele. Spațiul gol este problema.
Cele mai multe hărți spațiale lasă la o parte cel mai important lucru - tot spațiul.
Suntem obișnuiți să ne ocupăm de lucruri la o scară mult mai mică decât asta.
Când vine vorba de lucruri precum vârsta Pământului, numărul de fulgi de zăpadă din Siberia, datoria națională...Aceste lucruri sunt prea multe pentru ca creierul nostru să se descurce.
Trebuie să reducem lucrurile la ceea ce vedem sau să experimentăm în mod direct pentru a le înțelege.
Întotdeauna încercăm să venim cu metafore pentru numere mari. Chiar și așa, nu par să funcționeze vreodată.
Să încercăm oricum câteva metafore...
Ai avea nevoie din aceste ecrane aliniate una lângă celălalt pentru a arăta întreaga hartă deodată.
Dacă această hartă a fost tipărită dintr-o imprimantă de calitate (300 pixeli/inch = 120 pixeli/cm), Pământul ar fi aproape invizibil, iar lățimea hârtiei ar trebui să fie de 145m.145m înseamnă aproximativ 1 și 1/2 terenuri de fotbal.
Chiar dacă nu le înțelegem cu adevărat, se pot întâmpla multe lucruri în aceste perioade masive de timp și spațiu.O picătură de apă poate săpa un canion.O amibă poate deveni un delfin.O stea se poate prăbuși în sine.
Este ușor să neglijați nimic-ul, pentru că nu există niciun fel de gând să îl încapsulezi. Nu există o metaforă care să se potrivească, deoarece, prin definiție, o dată ce nimicitatea devine tangibilă, ea încetează să mai existe.
Este un lucru bun că avem aceste stele și planete minuscule, altfel nu am avea nici un punct de referință.Am fi înconjurați de lucrurile astea, iar mințile noastre nu au fost construite pentru a înțelege.
Toată această realitate goală, acest nimic, ar putea să îți dăuneze. De exemplu, dacă ești într-un rezervor de izolare senzorială pentru prea mult timp, creierul tău începe să facă lucruri. Vezi și auzi lucruri care nu sunt acolo.
Creierul nu este construit să se ocupe de "nimic".
"Sorry, Humanity," says Evolution. "What with all the jaguars trying to eat you, the parasites in your fur, and the never-ending need for a decent steak, I was a little busy. I didn’t exactly have time to come up with a way to conceive of vast stretches of nothingness."
Neurologically speaking, we really only deal with matter of a certain size, and energy of a few select wavelengths. For everything else, we have to make up mental models and see if they match up to the tiny shreds of hard evidence that actually feel real.
The mental models provided by mathematics are extremely helpful when trying to make sense of these vast distances, but still...Abstraction is pretty unsatisfying.
When you hear people talk about how, "there’s more to this universe than our minds can conceive of" it's usually a way to get you to go along with a half-baked plot point about UFOs or super-powers in a sci-fi series that you're watching late at night when you can’t get to sleep.
Even when Shakespeare wrote: "There are more things in heaven and earth, Horatio, Than are dreamt of in your philosophy” – he's basically trying to give us a loophole to make the ghost in the story more believable.
Dar tot acest spațiu gol, aceste lucruri la o scară masivă, este cu adevărat mai mult decât mintea noastră poate concepe. Hărțile și metaforele nu reușesc să facă dreptate.
Te uiți la un punct mic, apoi cauți următorul punct mic. Totul între ele este inconsecvent și destul de plictisitor.
Golul este de fapt peste tot. Este ceva de genul 99,999999999999999999995% din universul cunoscut.
Chiar și un atom este mai mult spațiu gol.
Dacă protonul unui atom de hidrogen era dimensiunea Roarelui pe această hartă, am avea nevoie de încă 11 din aceste hărți pentru a arăta distanța medie față de electron.
Unele teorii spun că aceasta este de fapt plin de energie sau materie întunecată și că nimic nu poate fi cu adevărat gol...dar hai, numai materia obișnuită are vreun sens pentru noi.
Ai putea spune cu siguranță că universul este un "pachet sacru de gol".
Dacă atâta parte a universului este constituită din gol, ce înseamnă asta pentru oameni ca noi, trăind într-o mică specie în mijlocul tuturor?
Este universul cunoscut 99,9999999999999999999958% gol? Sau este 0.0000000000000000000042% plin?
Cu atât de multă gol, nu sunt stelele, planetele și oamenii pur și simplu niște scăpări într-un elegant și uniform nimic, ca niște scame pe un pulover negru?
Dar fără punctele mici pentru ca aceasta să se unească între ele, nu ar exista nici o gol de măsurat și, de altfel, nimeni nu-l va măsura.
S-ar putea spune că atât de mult gol face ca particulele mici ale materiei să aibă mult mai multă semnificație - pur și simplu prin faptul că, împotriva tuturor șanselor, nu sunt goale.Când te îneci în mijlocul oceanului, o bucată plutitoare de lemn este un lucru destul de important.
Ce s-ar si întâmplat dacă trilioane de stele și planete ar fi fost înghesuite una lângă cealaltă? Nu ar mai fi fost deloc speciale.
Se pare că amândoi suntem patetic nesemnificativi și, în același timp, minunat de importanți.
Indiferent dacă simți mai mult semnificația monumentală a lucrurilor minuscule sau a golurile masive dintre ele, depinde de cine ești, și cum este chimia creierului tău echilibrată la un anumit moment. Suntem versiuni miniatură și emoționale ale universului din interiorul nostru.
Este liniștitor să știi că, chiar dacă cineva se simte groaznic de mărunt sau incredibil de important, universul, judecând după structura sa actuală, pare a fi destul de conștient de faptul că aceste două extreme există.
Faptul că ești aici, în mijlocul acestui nimic, este destul de uimitor dacă te oprești și te gândești la asta.
Felicitări pentru că ai ajuns până aici.
Am putea să ne oprim acum. Va trebui să derulezi peste 6.771 de hărți ca aceasta înainte de a vedea altceva.Înapoi
Io
